Acneea

Afecțiune cutanată cronică, caracterizată de înfundarea și/sau inflamația deschiderilor la nivelul pielii al glandelor sebacee.

Cunoscută și ca acneea vulgară, acneea este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni dermatologice din toată lumea. Acneea apare preponderent la pubertate și în adolescență (cam 85% din adolescenți se confruntă cu o formă de acnee) și, mai rar, poate debuta la vârste adulte.

În ciuda cuvântului vulgară din denumirea sa, acneea nu este cauzată, în majoritatea cazurilor, de lipsa igienei și nu se transmite prin contact direct cu persoana afectată de această boală (cu excepția cazurilor când este vorba de o acnee suprainfectată bacterian). Această afecțiune este, mai degrabă, consecința „revoluțiilor” sau tulburărilor hormonale cu care se confruntă organismul într-o anumită etapă sau la un moment dat (pubertate, ciclu menstrual, graviditate sau după o naștere etc.).

Dezechilibrele hormonale asociate unor astfel de perioade sau unor boli (sindromul de ovare polichistice, de exemplu) au ca efect exacerbarea activității glandelor seboreice, care produc o cantitate excesivă de sebum. Or, acest fapt are, în primă instanță, două efecte: înmulțirea bacteriei Propionibacterium acnes în respectivele locuri și, implicit, apariția unor procese inflamatorii și blocarea porilor în cauză. Această bacterie se găsește în mod natural pe pielea oricăruia dintre noi și, pentru că preferă mediile grase, se înmulțește excesiv în locurile care abundă în sebum. In funcție de aspectul clinic al leziunilor, vorbim de mai multe tipuri de acnee:

Acneea comedoniana

– apare când orificiul de excreție al glandelor sebacee este obstruat astfel încât sebumul nu mai poate fi evacuat, se acumulează în spatele acestui obstacol ducând la dilatația foliculului pilosebaceu. Astfel apare o punguță sub piele – microchistul. Când orificiul este obstruat complet și sebumul nu vine în contact cu oxigenul vorbim de comedoane închise (punctele albe), iar când mai există comunicare cu exteriorul, sebumul, în contact cu aerul, se oxidează și apar comedoanele deschise (punctele negre).

Acneea papulo-pustuloasă

– în acest caz, predomină leziunile roșii, proeminente la suprafața pielii, uneori dureroase la atingere (papule). În anumite situații, datorită înmulțirii unei bacterii (Propionibacterium acnes) care colonizează în mod normal canalul glandelor sebacee, aceste papule dezvoltă un conținut alb-gălbui (pustulule).

Acneea nodulo-chistică

– se caracterizează prin prezența de leziuni severe sub forma unor noduli roșii, localizați mai profund în piele. Pe măsură ce se dezvoltă, poate apare ruptura glandei sebacee, iar sebumul care vine în contact cu țesuturile din jur produce iritația, inflamația zonei urmată de apariția de cicatrici atrofice, inestetice. Această formă de acnee are o evoluție, de obicei, îndelungata și, de multe ori, necesită tratamente sistemice sub îndrumarea medicului dermatolog.

Dincolo de mecanismul de producere efectivă a acneei, evoluția așa-numitelor coșuri poate fi influențată de unele obiceiuri alimentare, de ritualul de îngrijire a tenului sau de alegerile nepotrivite ale produselor cosmetice.
Ca multe alte patologii dermatologice, acneea afectează imaginea și stima de sine și determină anxietate și chiar depresie, cu consecințe sociale și profesionale. De aceea, pentru reducerea daunelor emoționale și fizice (cicatrici foarte inestetice și greu de șters), este foarte importantă adoptarea, cât mai curând, după debutul bolii, a unui plan de tratament eficient, doar împreună cu medicul specialist.